Ninge... f*uck...

(Am observat că postez numai când am o droaie de făcut şi nu fac nimic.)

Ninge de ceva vreme.

Ninge de câteva ore. Şi ninge. Şi ninge. Şi ninge...

Îmi aminteşte de zilele în care îmi degerau picioarele când treceam prin faţa parcului Cancicov cu Dia. Ne uitam la ceasul din zona ciupercuţelor şi muream de ciudă când acesta arăta 42 de grade cu plus.

Şcoala nu mai e ce-a fost. Acum parcă se repetă aceaşi rutină. Nu aduce nimic nou. Până şi propoziţiile pe care le scriu încep să fie din ce în ce mai scurte şi mai plictisite. Profesorii ne zic acelaşi lucru, părinţii ne toacă la cap, internetul ne mănâncă viaţa, testele ne îngrijorează, tezele se apropie... în felul acesta nici n-apuci să cazi în depresie. Vorba lui Rareş când profa i-a zis să iasă la tablă: "Da, acum. Staţi puţin să mă sinucid.". Evident, profa n-a auzit (sau s-a prefăcut că nu aude).

Ca să fac un bilanţ al anului ce a trecut... liceul... da, Kaby, seamănă cu un manga dintr-acela pe care îl citeam până la trei dimineaţa în nopţi imposibil de calde, cu ferestrele largi deschise... poate, în căutarea unei brize inexistente. Seamănă.

Şi cu toate acestea, liceul nu e deloc ceea ce mi-am imaginat. Nu e nici pe departe aşa de greu încât spun ceilalţi şi nici aşa de urât dar nici foarte frumos. E primul lucru pe care îl privesc cu pasivitate. Dacă cineva mă întreabă: "Îţi place şcoala în care eşti?" eu aş răspunde cu un simplu "Mda...". Nu se întâmplă des. Nu s-a mai întâmplat niciodată.

Iarna, amintirile, timpul prea liber, lucrurile care trebuie făcute, lucrurile pe care nu le fac... nici nu ştiu ce să scriu relevant pe blog. Uneori, mă gândesc că ar trebui să-l închid sau să-l îngrop undeva unde să-l pot citi numai eu. Ciudat e că acest gând revine din ce în ce mai des.

Şi mai am de învăţat aşa de mult... şi aşa de multe... şi muzica are în medie 3-4 minute no matter how many times I'd listen to it. Majoritatea melodiilor pe care le ascult sunt de "sarang" sau lente; balade.

Mai am de învăţat la fizică... la engleză... la geografie... şi mai am aşa de puţin timp. Hwang a promis că mă învaţă coreeană şi chiar mi-a dat ceva să învăţ dar nici că pricep ceva din ce-mi explică el oricât m-aş strădui. Dacă aş reuşi să o învăţ cred că ar fi primul lucru admirabil pe care l-aş face după ce m-am cam lăsat de scris. Deja am repetat verbul "a învăţa" de vreo 10 ori... sau de 5 ori.

Am ascultat de 100 de ori azi aceaşi melodie. Nici nu mi-am dat seama că era pe replay. N-am făcut nimic azi. Am vrut să îmi povestesc cele 2 cărţi la română, să scriu la franceză, să citesc nenorocita aceea de carte în engleză. N-am făcut nimic. Am stat şi am ascultat un kilometru de muzică în timp ce mă plimbam prin casă.

Nu mi-a plăcut niciodată frigul. Probabil că de asta nu am ieşit decât o singură dată din casă în toată ziua de azi. Nu-mi place mozolul, umezeala, fulgii, albul zăpezii e greţos de melancolomanic, emisiunile de azi mă dezgustă complet.

Mă urăsc pentru că nu sunt şi eu o patrioată.

Hwang m-a ţinut 20 de minute la telefon în care spunea un cuvât şi apoi tăcea. L-am întrebat dacă nu costă bani să mă sune şi a spus că da. Costă foarte mulţi bani. Dar e OK.

E totul OK?

Mă gândeam că pot salva ziua asta ca să lenevesc în pat şi să îmi imaginez o şcoală perfectă. Şi da, are uniforme. Nu sunt o tocilară... nici nu mi-aş imagina o versiune de-a mea tocilară. Îmi place latina, îmi place istoria, româna... dacă nu mi-ar plăcea cred că n-aş avea ce căuta aici şi nici n-aş merita titlul de filologist. Îmi place şi ideea de uniformă şi abia aştept să văd care a câştigat. N-am mai purtat una de patru ani. Sper să nu mă plictisesc de ea... în sfârşit vom fi toţi în acelaşi trend, fără zara, fără takko, fără nike, niuiorcăr (new yorker) sau alte bălării plus că una dintre uniformele expuse am văzut-o într-un film coreean (oh god...).

Aish, deja mă simt mai bine.

A, şi... în legătură cu 1 decembrie... Personal, nu cred că mai am dreptul să o sărbătoresc. E o zi frumoasă dar nu-mi mai aparţine. Gloria acelor vremuri... niciunui român nu-i mai aparţine.

Părerea mea.