Petele de pe tavan... (3)

Am ajuns acasă.

Se vede pentru că am început să folosesc diacritice din nou. Chiar şi aşa...

PANĂ! Happy pană de benzină înainte să urcăm Măgura. După ce ne-am făcut de cap, ne-am clămpănit, am căscat gura prin vitrine, am uitat să vizităm muzeele şi am umblat dupa cafeceuri si mecuri am avut de suferit din cauza unei pene.

Alex spunea că poate i se opreşte motorul când suntem în serpentină şi de aceea avem nevoie de o frânghie (LOL). De ce o frânghie?!? Ca să târâm afară cadavrele şi să nu împutem autocarul. Aceasta este prioritatea în caz că ne clămpănim până la moarte printr-o prăpastie.

Alex, esti un geniu din punctul acesta de vedere.

Am pus muzică de caterincă, suc şi seminţe şi am ajuns acasă unde ne-am holbat toţi - şi părinţi şi elevi - la tipul din cealaltă clasă care s-a clămpănit maxim. Ne uitam la el, eu şi colegii, cu o vădită admiraţie "waaaaaa bă ce tare băăăăă s-a clămpănit de s-a fâlfâit ăla băăăăăăă" si părinţii, oripilaţi "toamneeeee si cica invata in colegiu de prestigiu..."

Hai că fac un duş apoi mă mai clămpănesc cu tema la engleză.

V-am smeclat pe gură! (adică... Pa :D)

La multi ani!!!

(Sufar de mahmureala-somnambula momentan :D)

La multi ani, dubioaso!!!!! =))

Petele de pe tavan... (2)

(Excursiile sunt f0arte educative...)

Smecleu, clampaneala, "nestea cu..." sunt numai cateva din cuvintele care reprezinta '9B in excursie'.

Prima noapte a fost bestiala mai ales datorita dirigului (stiu ca imi urmariti blogul :D) care ne-a lasat sa ne facem de cap din toate punctele de vedere. Instinctul sau stia ca nu avem bautura deci nu putem sa ne clampanim prea rau.

In afara faptului ca Rares m-a inghesuit in marginea lemnoasa a patului in timp ce radea pe seama lui Alex, totul a fost ok. La un moment dar Rares zicea ca daca dirigul ne prinde 'baieti-fete' in camera lui puteam spune ca "Scorus a adormit la usa si nu am mai putut iesi...".

Apoi am inceput sa batem campii despre 'de ce sunt pete pe tavanul de lemn' si Rares a inceput iar: "Sunt incercarile esuate ale lui Scorus de a nu parea prost."

Personal, nu-mi place sa-mi bat joc de altii dar chiar daca in locul lui Alex eram eu tot as fi ras. Glumele alea erau colosale si orele de nesomn echivalau cu 2 sticle de saniuta la litru...

A doua zi nu a fost cea mai fericita. Am vizitat Sighisoara si Sibiul apoi cand am ajuns la hotel, in toiul noptii dupa ce ne-am pierdut printre toate pensiunile cu nume aluzabile (un cuvant care vine de la 'aluzie') ca "Cristi", "Raluca", "Carmen" (cacafonie voita).

In toiul noptii o femeie rupta din ''Acces din Rect'' ne-a spus ca trecem prin curtea ei si sa ne intoarcem. Se cunostea ca era Halloween... Nu m-am speriat. Ne prapadeam de ras pe seama ei. Ii lipsea o doaga... sau mai multe?

Punctul culminant a fost atunci cand a zis: "Treceti numai peste mine!!!" si noi am spus: "A, ok." si pur si simplu am trecut de ea buluc.

Ne-am plimbat vreo ora cautand un loc unde sa mancam apoi ne-am intors la pensiune pe unde baietii au strecurat o sticla de vodka si una de coniac :|. Fara sa stiu ca acelea erau singurele noastre rezerve le-am baut impreuna cu Stefana razand de mama focului pe noul joc inventat: ""Vezi....? Bagati-l in p***!!!".

Asa am baut jumatate de sticla de coniac si cam trei sferturi de vodka dupa ce am iesit afara cu cativa din colegi. Nu va faceti griji, baieti, sunteti ok si nu am de gand sa scriu ceva rau despre voi decat daca ma enervati la culme.

A doua gura de vodka a fost luata fara voie. Unul din draguti de colegi ai mei mi-a spus: "E Nestea cu..." si dupa ce am inghitit a continuat "vodka :|....".

Sunt sigura ca daca excursia ar fi fost facuta numai cu dirigintele am fi putut sa stam exact cum vrem noi, unde vrem noi, pana dimineata ceea ce se va intampla in urmatoarea excursie cu 9G.

Ceea ce a stricat toata distractia a fost incidentul cu clasa partenera care era mai mare decat noi. Atunci dirigintele a spus: "Sa nu va prind beti ca ma supar rau de tot pe voi". Eu ma sprijineam de un pilon: "Da' cine se imbata, Grinti... hac.... hac... noi nu bem nimic... apa chioara Stalins.. hac"

Ne-am pus la un film fetele si baietii intr-o singura camera pana ce diriginta celorlalti a spart gasca. Acest lucru nu se va mai intampla la urmatoarea excursie cu 9G.

Cand un tip a venit cu o sticla de cherry si mi-a zis sa o ascund bine credeam ca profesorii ne vor controla si pe noi si nu numai pe cel clampanit maxim care nici nu mai misca. Timp de 2 ore baile au fost blocate de 'puke'-torii clasei vecine. La noi nu a borat nimeni :| decat in autocar deci, domnule diriginte, n-aveti de ce sa va faceti griji.

M-am baricadat in camera si am stat acolo pana cand am iesit iar pe coridor ca sa mai jucam carti si ne-am culcat cu totii.

Spre deosebire de prima zi, cand am dormit 45 de minute, a doua zi am dormit 5 ore. In urmatoarea excursie cu 9G nu se va mai intampla asa ceva. Ne vom clampani bine si nu vom dormi un minut :>. P.S.: aceasta excursie va avea loc in cel mai apropiat viitor :). Cat mai apropiat... de ce nu si peste 2 saptamani?...

Petele de pe tavan... (1)

Mersi magda pt tel si sper sa mearga netul diseara... La multi ani theona :*

Weird.

(Cea mai ciudată zi.)

Randomness...

Azi nu a fost o zi normală. Nu a fost deloc. Am fost prea calmă, prea liniştită, prea „în spaţiu”.

Joia aceasta am fost prea prezentă.

Îmi amintesc cum m-am trezit, cum m-am spălat, cum am mâncat şi mi-am făcut părul. Îmi amintesc cum am ajuns la şcoală, cu cine am ajuns la şcoală, ce s-a întâmplat în timpul şcolii şi după.

Apoi m-am trezit în staţia de autobuz şi brusc mi-am dat seama că n-am să-l mai văd (edit: pe varul meu din Austria) pentru câteva luni. I-am zis „pa”.

A fost o seară bezNetică. Am văzut bezna din autobuz dar am ignorat-o/ignorato. Apoi am intrat în ea şi am auzit voci bizare din lumină şi era să fac pe mine de frică.

Şi am văzut stelele pe cer. Vai... ce drăguţ.

A fost singura zi în care nu am avut nicio metaforă în minte. Nimic artistic. Nimic la care să mă gândesc. Am fost ca un scriitor rusesc: scurt şi la obiect.

Am apăsat 15 la interfon şi când mi s-a răspuns am zis sec: „eu”.

Şi atunci m-am prins.

Ştiam de ce eram aşa calmă, aşa de... high.

După ce mi-am dat seama am rămas la fel de calmă şi apoi mi-am zis:

- Nu-mi vine să cred că am făcut-o din nou...

(I guess I fell for the wrong person. Again...)

*sigh*

(Am o stare de tot căcatul.)

Nu pot să o explic şi nici n-am să încerc ca să nu alunec în Eliadisme. Nu, nu am să încep să mă lovesc cu un furtun peste spate şi nici n-am sa mă înfrupt din copanele unui playboy. Pur şi simplu am să stau şi o să aştept să scap de starea asta de cacat.

Probabil că e sindromul pre... ştiţi voi, deşi cred că mă înşel.

Probabil că e din cauza excursiei, care mă încântă din ce în ce mai puţin.

Probabil că e din cauza celor de la 9G care trăiesc în Happy World.

Probabil că e din cauza MEA care îşi tot bate mintea cu CĂCATURI pentru că nu are teme la alte obiecte de făcut!

Ba am...

Şi de ce nu învăţ?

A, bine... mă pun să învăţ.

Dar n-am roşii!

Shut up, bitch! E închis la supermarket azi!

*sigh*

TIC-tok

Sunt la scoala... boooring...
Nimeni nu face ce trebuie, evident iar aceasta tastatura e handicapata!!!!!!!!!!!!

Imma lazy bit... :)

Postul de ieri:

Am fost ieri la mol.

Îi mulţumesc Adrianei că e „interesată” de blogul meu şi menţionez că şi ea a fost la mol azi.

L-am văzut, tot la mol, pe regele borşului – fără regina lui – şi pe fosta şi iubita noastră colegă Ilinca (da... ştiu că şi tu mă adori) care s-a mutat la Vrânceanu. Alecsandriul îţi vrea numai binele aşa că nu te întoarce. Îţi va fi mai rău aici (irony >.>).

Yea’ Imma bitch.

Imma lazy.

Nu am scris nimica ieri... tragedie tragedie.

Vărul meu vine vineri din Austria.

Mai am de scris aşa de mult... am şi proiectul la geografie... şi la fizică... de ce nu s-a inventat chiulitul fără absent?!

Am un absent la istorie X_X. Exact, la istorie.

Mai am de învăţat... atât de multe... de ce nu există numai patru obiecte: română, latină, biologie, engleză şi istorie? A, sunt cinci. Aici gândeşte numai filologul din mine.

Week-endul ăsta am învăţat ceva! Un joc coreean care seamănă puţin cu „piatră-foarfecă-hârtie” numai că se şi cântă. Mai greu e să învăţ versurile.

Am fost la film tot ieri. La ucenicul vrăjitorului. De-obicei, genul ăsta de filme mă fac să mă întreb „unde e partea a doua?”, „când va ieşi jocul pe piaţă?”. Screw you guys. Faceţi filme bune pe care le lăsaţi levitând aiurea. Screw you!

Şi aici m-am oprit pentru că am primit mailul de la profa de fizică pentru un proiect bizar despre un satelit bizar... pe care nu l-am corectat eu dar mi-a tăiat din cheful de făcut altceva... probabil că am să mai scriu azi vreun post fulger şi după aia mă pun să învăţ poezia la franceză X_X...

생일축하합니다!!!!

(Chestia aia inseamna "La multi ani".)

cookie (15.10.2010 22:05:43): FA

cookie (15.10.2010 22:05:46): STII CE E AZI :O???

cookie (15.10.2010 22:05:48): MOAAAMA

cookie (15.10.2010 22:05:54): =))

cookie (15.10.2010 22:05:56): stii ma??

cookie (15.10.2010 22:06:05): ba copchil

cookie (15.10.2010 22:06:07): stii =))???

Theony™ (15.10.2010 22:07:06): da /:)

cookie (15.10.2010 22:07:12): ce e azi ;;)?

Theony™ (15.10.2010 22:07:19): e vineri /:)

cookie (15.10.2010 22:07:22): nu ba

Theony™ (15.10.2010 22:07:27): ba da ba

cookie (15.10.2010 22:07:28): e ziua lui donghae :X

Theony™ (15.10.2010 22:07:32): :O

Theony™ (15.10.2010 22:07:33): nuuu

cookie (15.10.2010 22:07:36): ba da ma :X

Theony™ (15.10.2010 22:07:39): nuuu ma

cookie (15.10.2010 22:07:40): face 24-25 :))

Theony™ (15.10.2010 22:07:58): :O

Theony™ (15.10.2010 22:08:04): de asta a fost asa se*x azi

Theony™ (15.10.2010 22:08:13): stiam eu k e influentza naturii

cookie (15.10.2010 22:08:14): da ba :)) e forta gravitationala a puterii coreene

Theony™ (15.10.2010 22:08:20): =))

cookie (15.10.2010 22:08:14): nu ba... e forta lui Donghae... droll on the keyboard...

"Sunt mister boboc... la 25 de ani. Îmi stă bine părul?" =))

Uşidi becu băi!! A, nu... erau doar ochii lui Donghae.

Da... ştiu... eu am făcut poza aia. Am fost în casă la ei şi l-am pozat când era clămpănit bine. Ceea ce s-a întâmplat după o să aflaţi peste nouă luni.

Aşa se apără el... îţi dă un bocanc în cap. Sau asta înţelege el prin "a fi sub papuc".

La mulţi ani, bă. Să trăieşti ca să nu mori şi să nu-ţi iei gagică că mă las de muzică coreeană...

Copane, 9G si Neghinita (thriller version)

Weird. Mă simt aşa de weird...

Azi a fost o zi plină de lucruri foarte bizare pe care nu le-am putut analiza prea bine pentru că eram foarte obosită. Aproape că nu vedeam tabla de somn şi la TIC am urmărit un screensaver cu ţevi pe monitorul meu până am intrat în minunata lume a viselor.

Aşadar, efortul meu de a termina afurisitul acela de roman – al acelui afurisit de adolescent care, colac-peste-pupăză, mai e şi afurisit de miop – a fost în zadar. M-aş chinui puţin să termin şi proiectul la fizică dar... e aşa bine să nu gândeşti... ah, câtă adrenalină!

Şi avantajul poziţionării orei de sport vinerea în ultima oră e foarte inteligentă. De ce? Pentru că e genul de oră la care „n-are rost”. „N-are rost mă să mai stăm la ea...”, „Staţi la sport? N-are bă rost...”, „Hai băăăăh în sub că şi-aşa e ultima oră. Bag p%#* în ea. N-are rost!”, „Nu fii bă ghei şi hai şi tu... pfft, stai la sport?! N-are rost să freci menta degeaba...”.

Aşa gândesc şi profesorii şi încearcă să găsească tot felul de activităţi terifiante ca să ne scoată de la ora de sport. THE P.E. CLASS *lion roar*.

Ajungem la cum ne-am dus noi la un spectacol care ne-a lăsat marcaţi pentru totdeauna la aproape 16 ani: „Spectacolul NEGHINIŢĂ, ediţia a II-a!!!”.

MOOMYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY.

Really... scary...

Prima dată m-am spart în râs pentru că erau nişte copii pe scenă care exagerau rău rolurile dar apoi, când am văzut cât de zombilici arătau şi cum le atârnau hainele alea pe oase mă gândeam că festivalul NEGHINIŢĂ ar fi vreun „Freak Circus”. Brrrr... mi se face pielea de găină.

Aş fi vrut să mergem, totuşi, la DEGEŢICA.

Da, da... e o piesă cu mult subînţeles pentru fete dar na... măcar ne distram şi noi, nu?

După ce am evadat din lumea autodistrugerii ne-am strâns vreo 10-15 parcă şi ne-am pus să mergem într-un pub ca să bem ceva... eventual să mai şi halim. Desigur, grupul s-a fragmentat: o parte la pubul din faţa subway (nu-i ştiu numele... nu mă chinui să i-l aflu) şi restul... restul la McDonald’s.

Cică suntem adolescenţi cu pretenţii. Ne-am dus la mec ca să înjurăm lângă toboganul de copii. Dar na, ce să-i faci... dacă aşa vor băieţii de la 9G. 9Geniile. Toţi profesorii ne fac capul calendar cu cât de străluciţi sunt mate-info-iştii şi într-o zi, zău, chiar o să mă ridic în timpul orei şi o să-i bag o şosetă în gura profei de engleză:
- Cucoană, am prins ideea, îs deştepţi. Shut up, whore!!!

Desigur, o astfel de răbufnire va avea loc numai în „adâncul trist şi dezolat fără pic de înţelegere şi milă al inimii mele suspinânde după copanele unei femei cu carne ieftină mirosind a colonie...” (citat din „Romanul adolescentului canibal”).

Eliade e un master în a te face să nu mai mănânci nimic 10 zile. WTF?! Seriously, dude... COPANE?!?!?!

Revenind... we had fun :) yup, nu a fost deloc rău dacă asta se înţelege. Mă gândeam că ştrumfii de 5 ani vor fi foarte şocaţi să afle că la 16 ani vor fi mari, rebeli, fumători şi vorbind cât mai porcos posibil.

"Mami, mi-e frică :(."

Şi pe mine mă sperii câteodată...

Se pare că la liceu ai atât de multe de povestit încât nici nu ştii ce şi cui i-ai mai zis. Aş vrea să le expun şi aici... slabe şanse pentru că nu-mi mai amintesc nimic.

Ştiam că primul lucru care mama m-ar fi pus să-l fac atunci când călcam pragul casei era să învăţ la istorie şi nu vroiam asta... cel puţin, nu azi. Aşa că, înainte să plec de tot, am făcut cale întoarsă la mec unde mai erau câţiva din colegii mei.

Apoi am plecat pe jos până la autogară ca să-l conducem pe Ştefan (scuze, dude, da’ nu pot să-ţi spun Jesus. Jesus e în South Park) şi pe Ciprian.

Apoi... ne-am întors: eu, Andreea, Rareş, Vlad (parcă?) şi Car... Octavian. Am mai stat ceva timp rezemate de un... ghiveci amenajat de flori şi după ce băieţii au plecat aproape că am adormit acolo. Nu uitasem că scrisesem un rezumat de două pagini până la două noaptea. Too painful to forget... ew.

I-am dat un cot în braţ Andreei şi m-am uitat puţin la ea.

Scena a decurs astfel:
- Andreea, ridică-te.

- Nu. Ridică-te tu.

- Pune-ţi căştile.

- OK. Şi tu... pune-ţi căştile.

- Eu le am puse...

- De ce nu încerci să tragi de timp?

- Dildo bitch...

- Aş vrea să-ţi trag una... da’ mi-e aşa o lene...

Apoi.

Apoi am plecat.

Ai LostriTa?!?!?

OK. LostriŢa nu e o boală. LostriTa e o boală.

Da, exact, genul ăla de boală în care vorbeşti mult, tare, fără rost şi...

Boala clămpănitului de pe scenă şi a pipiţei care se juca de-a „hâţa-hâţa” cu el.

Da, am fost la teatru la piesa Lostriţa care încă nu pricep ce reprezenta. Hâ? Nu am înţeles nimic pentru că:

1. personajul principal vorbea încet

2. Carolaina, A şi Rareş – scuze, dude, pentru tine nu există cenzură. eşti o creatură fără perdea – vorbeau încontinuu despre relaţia clămpănitului cu femeia lui şi cu peştoaica lui. Exact! Menage a trois + „fu*te-o în branhii!!!”.

3. B a căpătat o gumă-n păr pe care i-o dedic domnişoarei R cu toată stima.

Ca întotdeauna, teatrul e un amuzament complet. Nu e ceva nou pentru noi... să strigăm „fu*te-o băăăăăă!!!” sau „tragei-o în branhii!!!” chiar dacă liceul nostru se laudă cu o reputaţie foarte bună la piesele de teatru.

Desigur, nu mai menţionez minutele în care am văzut-o pe C aşteptând să-i cadă o torpilă în gură chiar în faţa casei de cultură "Vasâle Ălexandri" sau că am jucat Tetris în timpul piesei - E cu B şi apoi eu cu E şi Al cu B - ca să facilitez canalul şi contextul de comunicare între... ok. SAU că am avut parte de un masaj din partea lui Rareş care ar face orice ca să-i dau la teste (deşi nu e încă destul de deştept ca să realizeze că poate să-şi folosească brainul şi la gândit nu numai la văzut în foaia mea de test) şi că A arunca cu şerveţele pline de... ew... prin sală.

Morala: rugaţi-vă ca lui A să-i treacă răceala...

Acum să urmăm logica cronologică a faptelor...

Înainte cu şase ore de teatru:
Domnul profesor de limbă, literatură şi comunicare latină M-A ASCULTAT.

Nu pot să pricep cum unui elev îi poate fi frică de un profesor. Chill... nu poate să te ucidă, nu? Ei bine... eu măcar mi-am învăţat :D lecţia cu declinarea a II-a şi conjugarea la imperfect (da... am luat 10).

Şi tata îmi spunea că dacă pornesc greşit voi merge greşit în coninuare. Wrong, dude.

Am început cu un 7 la chimie, un 9 la bio şi 10 la latină. Ce poate fi mai bine de-atât?!

Hai că mă duc să-mi scriu la română... poate capăt şi eu Lostrita... incurabil -_- .

P.S.: Mulţumiri speciale lui E pentru că ea mi-a dat tema la latină :)

No other like... ME!!!

(There is no other like me... jizz)

Şi... pentru că tot v-am făcut capul calendar cu muzica coreeană...

Europenii şi Americanii (în general, cei din vest) au o percepţie batjocoritoare asupra altor genuri de muzică (pentru că suntem nişte încrezuţi şi nişte rasişti...)

Am ascultat, în trecut, muzică daneză, germană, norvegiană, suedeză, rusă, chineză, japoneză, indiană, arabă şi toate rasele de muzică de pe lume dar o singură ţară m-a impresionat în mod special: Coreea de Sud.

Îmi place cultura lor, muzica lor, spiritul oamenilor din toate punctele de vedere şi mă uimeşte cât respect acordă istoriei lor. Asta îmi aduce aminte de clădirile de patrimoniu aflate în paragină în România. Acolo ai fi linşat de populaţie dacă ai strica vreun vestigiu cât de puţin faimos sau dacă l-ai lăsa să se ofilească.

Nu mi-a plăcut de la început. Pur şi simplu mă uitam la televizor unde se dădeau serialele istorice (pe vestitul şi iubitul TVR) şi mă fascina. Îmi declanşa hormonul iubitor de istorie. După asta am început să caut actorii care jucaseră în serial şi am descoperit cu stupoare că mai toţi aveau 30-40 de ani şi arătau de 20. În plus, toată lumea zâmbeşte.

Toate pozele actorilor sau orice poze găsite pe net, cu orice asiatic (nu numai coreeni) sunt zâmbitoare – fără buze ţuguiate, fuste mini şi roz, ţaţe umflate, botox şi cluburi deocheate – şi însoţite de veşnicul semn V; a.k.a. semnul păcii la europeni.

Felul în care ei îşi promovează muzica este cu totul deosebit. Tinerii sunt atât de onorabil educaţi şi par atât de lipsiţi de griji încât, majoritatea melodiilor cântă despre dragoste, viaţă, şcoală sau tot felul teme complet diferite de droguri, băutură şi propaganda anti-pro-politicianism-anarhismic (nu, nu sunt sigură că există cuvântul ăsta).

Îmi place pentru că m-am săturat de manele, haus, nefericitul de Eminem „prea-bogatul cincizeci de cenţi”, „Convict-king BAkon”, „Pitbull-cap-de-bec” şi Tokio Bordel.

Chiar dacă la început nu am înţeles o boabă din ce spuneau ei acolo şi râdeam de ei, acum vreau să fiu parte din „happy-club music”.

Am învăţat din propria experienţă că oamenii sunt influenţaţi emoţional de muzică. Probabil că ea este cel mai mare conducător al vieţii noastre de zi cu zi... sau poate că numai filoloaga din mine crede asta.

Da, ştiu... niciun băiat nu îmi va face o inimioară uriaşă din desene, nu-mi va încheia bareta la sandală, nu-mi va spăla maşina, nu-mi va lua baloane, nu-mi va da un trandafir în sala de sport, nu-mi va face o felicitare cu semnătura lui Heechul (m-aş căsători cu băiatul care are face asta pentru mine), nu va dansa half-naked, nu-mi va cânta la pian, nu va face poze la toate inimioarele, nu-mi va rezolva un puzzle şi nici nu-i va aduce pe Super Junior să facă toate acestea aşa cum fac în videoclipul „No other like you” (link-badabing: http://www.youtube.com/watch?v=SnMoDDbEccE ) dar...

DAR, faptul că mă trezesc cu melodia asta (da, am schimbat-o pe cealaltă din postul anterior. îmi dă coşmare... frumoase.) îmi dă senzaţia că ziua de mâine e mai puţin neagră decât crezi TU!!

Viaţa nu e neagră sau albă. E gri.

Pentru asta suntem filologi, nu?

Ahem...

NU?!?!

@$%$#%&(*^@!#!&

(De ce să nu vă sune alarma ca melodia preferată... NICIODATĂ.)

Ştiţi cât de groaznic e să te culci în miezul zilei şi să te trezeşti de 10X mai obosit?

Nu, nu ştiţi.

Asta pentru că sunt încă singura persoană de pe planeta Pământ care încă mai doarme dupămasă aşa cum fac surorile, fraţii, finuţi şi finuţele voastre de cinci-şase ani după ce vin de la grădi.

Şi acum, fiindcă am putere de muncă după cele două borcane de cafea, aş vrea să mă şi pot concentra să scriu drăcia aia de proiect la fizică. No way. Trebuia să fac eu ceva care să mă distragă!! Să visez că eram în mijlocul orei de engleză (sună ca un coşmar, nu?) şi că Popa vorbea ceva de nişte profesori... nativi?! Ei na, nu judecăm visele, nu?

Şi pe uşă cine cred eu că intră...?

A da, T, printr-o minune, stătea fix lângă mine. Nu judeca un vis.

Şi pe uşă intră – nu judeca un vis – Heechul.

NU JUDECA UN VIS!!!

Şi Siwon.

Mă uit. Inspectez. Profesori nativi? WTF? De coreeană sau ce?!

M-am foit în scaun şi m-am uitat mai bine apoi spre T care avea aceaşi expresie cu care se uita la C când râdea singură în ora de engleză.

- Bă io cred că visez.

N-am crezut-o. Adică da... am crezut-o dar eu nu vroiam să fie vis.

- Taci, mă. Strici tot farmecul. Pfoai...

M-am uitat puţin prin clasă şi am văzut că nimeni nu zicea nimic şi că mai mulţi dintre noi chiuleau (subway, amen). Cred că aşa a ajuns T să stea lângă mine. Şi mă simţeam ca în al nouălea cer iar T părea că se sugrumă singură. Aşa percepe ea bucuria divină când vede gropiţele lui Siwon de la trei metrii??

- Bă aştia-s din Super Junior... bă, tu vezi?!... dubios.

Sigur era un vis. În astfel de momente T nu ar fi vorbit ci doar ar sta să aştepte. Ar sta să aştepte până ce s-ar întoarce amândoi ca să verificăm dacă chiar sunt ei. Amprenta dorsală e de neuitat... mai ales când o agită tot timpul pe la televizor.

Nu e vina mea că din 3 minute de melodie, 2 sunt cu spatele... se pune în valoare ceea ce e mai important. Orice idol muzical are o valoare frontală: faţa, zâmbetul, ochii, şi gropiţele (drooling...) şi cea dorsală despre care nu aş intra în amănunte.

Nu zâmbi. Nu râde. Nu zi nimic. Doar priveşte. Uite ce frumoşi sunt... nu mai lipseşte decât să înceapă să cânte sau ceva de ge... ew.

Dintr-o dată, dintr-o lume exterioară a început o melodie de-a lor şi au început să danseze. WTF?!?! Dansul găinilor... da. Dacă aţi asculta melodia Bonamana aţi observa că şi muzica, şi dansul e ca „serata puilor de Agricola”.

STAI!!! NU MĂ TREZI!!! FU!#& MĂ%(/& DE TELEFON CARE SUNI AIUREA!!!

Era minutul de „hip thrust”... secunda 0:54 din videoclipul de pe Youtube!!!

Nu te termina... (cât de ciudat sună propoziţia asta. ew.)

FUCK.

(Asta e melodia-hit a găinilor dorsale... http://www.youtube.com/watch?v=tSOSxwEWFA4 )

IRONIA: Cine m-a pus să-mi pun ceasul să sune!?!?!

Sumarizing the philology

Creierul domnişoarei R: 2 bani

Tema la franceză: 2 lei

Un manual de engleză: 40 de lei

UN TREI LA CHIMIE: de nepreţuit!

Pentru toate celelalte... există master-card.

Elevii nu au voie...

(N-ai voie, frate!)

Mă gândeam că ar fi constructiv să-mi trec ochii prin iubitul şi căldurosul nostru regulament (da, e călduros. l-am mai folosit şi pe cel vechi pe post de combustibil la grătar :D).

B. Elevii nu au voie (pagina 23)

Art.52. Să aducă şi să difuzeze, în colegiu, materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integrarea naţională a ţării, care cultivă violenţa şi intoleranţa.

Care vasăzică (cică aşa se scrie), directorul apreciază pipiţa de la radio care: „ai laic chendi,ai laic dă ciaclăt,dă aiscrem iz veri gud băt ai jăst lăv mai lalipop” (se citeşte exact aşa).

Mot-a-mot... pipiţa care cântă minunea asta (copia lui Fergie-Fergalicious) nu „atentează la suveranitatea poporului” în mod direct. Problema e că această construcţie îmi dă senzaţia că dacă îl înjur la radio pe elevul X, în toată ţara se vor pune afişe cu capul meu şi dedesubt un „reward” cu multe 0-uri.

Apropos, suveranitatea poporului... hă?! şi-i aia?!

Art.58. Să posede şi să difuzeze materiale cu caracter obsecen sau pornografic.

Eu zic să aşteptăm primăvara... exact, anotimpul în care fustiţele se scurtează şi iubita noastră şcoală devine o instituţie cu caracter obsecen! Ei na, poate că exagerez pentru că şcoala noastră nu e chiar atât de absurdă.

Elevii, în general, învaţă şi pe lângă ghiozdanele scoliotice nimeni nu mai are chef să care Hustler şi FHM după el. Nici nu ştiu dacă cineva le mai colecţionează când avem minunea asta tehnologică: INTERNETUL. amen.

Art.60. Să lanseze anunţuri false cu privire la amplasarea unor materiale explozive în perimetrul unităţii de învăţământ.

Aş vrea ca cel care a făcut acest regulament să se lase de counter-strike.

+ în eventualitatea unei bombe în şcoală... cine ar crede un elev?! Se ştie că elevii sunt mereu puşi pe şotii (ca să nu zic că suntem cei mai perfizi mincinoşi). Aşa că, dacă cumva vezi un pachet pe care scrie TNT şi ticăie ceva în el să nu crezi că e trinitrotulen şi nici că vei muri pentru că nici ceilalţi nu te vor crede şi gândeşti fără rost.

Nimeni nu vrea să gândească fără rost, nu?

Art.67. Să utilizeze toaletele sexului opus.

NO COMMENT.

Rog conducerea şcolii să mă scuze dacă „mă piş pe mine” şi baia fetelor e la etajul trei în corpul opus adică la o pauză mică depărtare şi în acelaşi timp, să o înştiinţez că baia din cămin de la parter e unisex.

MULŢUMESC FRUMOS.

Griji nenecesare. Removed.

(stare: de căcat)

Azi, în timpul orei de fizică – în care capul mi-a fost făcut calendar de faptul că alesesem tema greşită a unui concurs – mă gândeam ce să mai scriu pe blog.

Nu fac asta numai în ora de fizică ci, mai în toate orele care nu-mi trezesc interesul filologic.

Vedeţi voi, filoloaga din mine are partea dreaptă din creier dedicată filologiei şi cea stângă – care ar trebui să fie dedicat ştiinţelor exacte – este plin cu notiţe despre: „la ce emisiune coreeană să mă uit”, „cum să fac să-i dau banii înapoi Theonei”, „de la ce oră să chiulesc”, „cam ce o să ne facă profa de chimie pentru că (noi) urlam în laboratorul vecin celui de chimie”, „de ce e Elena aşa drăguţă şi Nicole atât de minionă (şi pinchable)”.

Chestii nefolositoare. Oficial, emisfera dreaptă stângă trebuie removed.

Piţipoanca. Dacă unui astfel de specimen îi mai dai şi bani... felicitări, ai contribuit la extinţia umanităţii. Nu bat niciun apropo (aşa-i că nu simţiţi ironia din acest post?).

Peştariu

(peştii pe sub apă nu put... pam-pam)

Tocmai umblam prin gadgeturile blogului şi am văzut opţiunea „fish” şi mintea mi-a fulgerat spre „fish bowl” nu ştiu de ce... poate pentru că mă gândeam la un „bowl” de cereale. Apoi m-am gândit automat la „peştariu”.

Care este originea acestui cuvânt:

Acvariul reprezintă un vas plin cu apă pentru că vine din/de la latinescul „aqua” şi conţine – atenţie!!! – numai apă.

Peştariul este un vas cu apă – adică un acvariu – care conţine şi peşti.

Mulţumiri domnului Ifrim pentru explicaţii.

Acum vreau să vi-i prezint pe rechinii mei:

1. negru

2. albastru

3. roşu

4. portocaliu

5. verdele acela... tea-house... sau ceva de genul.

Până la una-alta m-oi gândi eu la ce nume să le dau. Acum tre’ să-mi termin la engleză. Ingliş iz hard.

Urăsc titlurile...

(niciodată nu ştiu ce să scriu în ele...)

Poate că e puţin cam târziu dar ca să umplu pagina asta de blog am să vă zic – sau să-mi zic – o poveste.

Ştiam dinainte de începerea liceului şi din bârfele celor mai mari – ale liceenilor – că dirigintele meu nu e tocmai „cel mai iubit dintre pământeni” aşa că am căzut într-o depresie pre-şcoală încă de la începutul lui septembrie.

Ce putea fi mai rău?

1. camere de luat vederi (urăsc auto-numbering în word... drives me crazy)

2. un diriginte nu tocmai... ok.

3. puteam să pariez că cel puţin 40% din clasă era formată din fiţe şi... ew. Full stop.

4. clasa noastră, mică şi îngrămădită, era sigur sigur sigur la etajul al treilea din cămin deci îmi lua cam 15 minute să ajung până la laboratorul de fizică... cel mai depărtat din şcoală şi după cum arătau profesorii (cu 25% mai delighted -_-) sunt sigură că scuza „a fost coadă la cantină” nu mai funcţiona ca pe vremea gimnaziatului... deloc.

5. multe alte motive pe care nici nu mi le mai amintesc şi din cauza cărora sunt foarte dezamăgită de mine însumi.

Am fost foarte dezamăgită de mine însumi când am aflat că:
1. camerele de luat vederi nu sunt pândite de mai nimeni şi că orele sunt aşa de convenabile încât ţi-e drag să dormi în ele.

2. dirigintele e „o bomboană de băiat”

3. fiţele reprezentau doar... hm... mate-mate-mate... (dacă 30.... 100% atunci 1.... p%?) AHA! 3% din clasă = fiţe şi fundiţe.

4. clasa noastră e mare şi la etajul I (deşi în clasa mai mică se putea copia mult mai uşor)

5. a existat un 5?

E o diferenţă colosală între gimnaziu şi liceu. Liceeni mă vor crede iar gimnaziştii mă vor face boboc.

Oh, sh*it, nici măcar nu am început povestea...