Veste

From:	Hwangie
To:	m0nyq@yahoo.com

---

Crăciun Fericit.

P.S.: Fratele meu ţi-a găsit albumul... greu... greu... greu.

Meri Crismas XD

(Chestia expira pe 15.1.2010 asa ca watch it now)

=))=))=))... speechless :))))

CLICK!!!

(9b, sustineti clasa vor fuck's sake!!!)

Elena e colega mea de clasa si stiu ca nu e corect sa o aleg in functie de prietenie (asta parca e nepotism politic) dar Elena e... cum sa zic... uh... right words... oh, c'mon...

SHE'S FUCKIN' PRETTY!!!

A luat o vreme sa-mi gasesc cuvintele potrivite.
De ce ar merita Elena missul missurilor? Pentru ca...

SHE'S FUCKIN' PRETTY!!!

Spun asta pentru ca nimeni nu va sta pe scena sa le promoveze caracterul si frumusetea interioara deci, pentru voi dudes, it's enough to know that...

SHE'S FUCKIN' PRETTY!!!

DECI DATI CLICK SI VOTATI 6.

CLICK!!!

CLICK!!!

AND CLICK!!!

Cine zice ca e useless?

(aish... I feel so un-useless right now...)

Tocmai cand credeam si eu ca am sa las blogul in paragina a venit Celina cu o idee sclipitoare care sa-mi ridice moralul mai mult decat era ridicat (sunt ironica) si cu scopul acesta as prefera sa mai scap de parerile rautacioase facute la adresa unor colegi care nu au nicio vina ca sunt diferiti fata de mediul nostru de 'smecherani' desi recunosc ca si eu am facut pe 'dude-rita cool' si am ras de aceste persoane.

Se pare ca Celina e mai mult decat am fi crezut noi. Cand mi-a zis ca a scris o scrisoare... ahem, un mail catre dirig, chiar am fost surprinsa dar, intr-un fel, ingrijorata despre cum ar arata scrisoarea aceea si pot sa marturisesc ca e mai mult decat ceea ce vedem noi in clasa si sper sa va schimbati atitudinea (unii dintre voi) fata de colegii vostrii pentru ca nici nu stiti ce aveti langa voi. (si in plus fata de asta... veti sta impreuna cel putin 1 an deci nu cred ca v-ar placea sa va chinuit unii pe ceilalti la infinit, nu?)

Domnule diriginte,

Cat ati fost plecat in Franta, multe lucruri s-au intamplat si nu e de bine. Va trimit acest e-mail pentru ca nu stiu ce altceva sa fac. Pana acum i-am intors impotriva noastra pe dl. profesor de istorie si pe doamna profesoara de matematica. Totul a pornit de la faptul ca noi nu-i putem stapani pe unii colegi care vorbesc exagerat de mult in timpul orei, si astfel o patim cu totii, cu toate ca unii chiar nu au nici o vina. Doamna profesoara de matematica a reusit cumva sa ne dicteze 2-3 pagini de teorie in cca. 10 minute fara a mai explica. Isi pierduse pe drept cumpatul, iar prin urmare ne-a dat o tema lunga pe ora ce urma sa fie. In ora urmatoare, i-a ascultat pe majoritatea la tema, impartind cu bunatate multe note de 2 la copiii merituosi si la cei mai putin merituosi. Din frustrare, am lipsit de la ora respectiva impreuna cu alte doua fete care erau in situatia mea. Nu pricepusem deloc cum se aplica teoria aceea la tema, desi statusem toata noaptea incercand s-o fac. Cel putin, eu. La ora de vineri, fusesem totusi prezenta si astfel am dat un test. Test la care, bineinteles, nimeni n-a facut aproape nimic. Cateva fete se apucasera de plans constiente de potentiala lor stare de corijenta, cu toate ca ele nu facusera nimic sa merite asta. Pusesem mana de la mana pentru un buchet de flori, insa doamna profesoara l-a respins spunand ca asteapta rezultate de la noi. Poate insa ca aceste rezultate sa apara sau nu cand ar fi prea tarziu pentru noi. Cat despre domnul profesor de istorie, prin bunavointa sa a vrut doar sa ne mai puna niste note mari pe caiete, asa ca, atata timp cat el le corecta si le nota, anumite persoane si-au luat libertatea de a vorbi continuu, cu toate ca li se facusera observatii.. cam de 6 ori in 5 minute. Am incercat sa potolim o parte din acele persoane pentru a nu repeta istoria de la matematica insa a fost prea tarziu. Domnul profesor si-a iesit din minti si ne-a dat pentru teza toate paginile continand ele fie aspecte predate sau nu, toate exercitiile si toate cuvintele noi, recunoscand si el inainte sa-si piarda cumpatul ca ar fi imposibil pentru noi sa memoram toate alea. Pe 25 se presupunea ca marea majoritate a clasei sa dea teza la istorie, luni fiind deci ora de recapitulare. Domnul profesor ne-a inspaimantat spunand ca ne va asculta la toate lectiile din urma, la intamplare, pe fiecare, notandu-ne prestatia in catalog. Nu ne-a mai oferit nici un drept sa-i vorbim dupa acea intamplare. Evident, dupa ora, copiii care nu aveau nici o vina au 'explodat'. Am luat in considerare o potentiala absenta si de la acea ora desi sper sa existe si alte alternative. Probabil ca sunteti constient si dvs de elevii care ne fac probleme, dar chestia cu 'toti pentru unul si unul pentru toti' a fost dusa la extrem. Din cauza unor elevi, jumatate din clasa ar putea 'ramane' la obiectul matematica. Cat despre istorie, multi considera schimbarea obiectului de teza, desi domnisoara profesoara de geografie nu s-a intors inca. Nu stiu cat de cinstit e sa fim pedepsiti cu totii din cauza catorva elevi pe care oricum nu-i putem controla sau opri. Dar eu nu voi pune acum la indoiala metodele domnilor profesori. In momentul de fata nu mai stim ce sa facem, din moment ce am incercat sa dregem situatia cu domnul profesor de istorie cu ocazia zilei sale de nastere, vineri, si am facut poate, mai rau. Vreau cu tot dinadinsul sa raman la clasa de bilingv, chiar daca pentru o secunda mi-a trecut prin minte posibilitatea unui transfer. Am nevoie doar de un sfat valabil pentru cei ca mine, cei care nu deschid gura neintrebati in timpul orei, dar care totusi o patesc rau. Imi cer scuze pentru lungul e-mail, dar detalierea situatiei era necesara.

Cu disperare,

Gora Celina Georgiana.

Ol' friendz :)

(acum şi în Romania)

Huang-shin e un tip pe care l-am cunoscut când Toni a venit în Bacău. Se pare că mama lui Toni, jurnalista, a avut de-a face cu nişte reportaje pentru Zurich (cu două puncte deasupra lui U) despre nu-ştiu-ce-oraş-din-China şi a vorbit cu băiatul ăsta care s-a mutat în Romania la patru ani iar părinţi lui erau din oraşul respectiv (scuze, Huang, nu pot să-l pronunţ şi nici să-l scriu) iar eu l-am cunoscut când termina a 12-a, în iarnă.

Chiuleau, şi el şi Toni, de la ore. S-a plâns că învăţase Caragiale 2 luni şi tot înţelegea mai bine Confucius şi am început să învăţăm înjurături când mergeam prin cartier şi îmi înjuram vecinii în chineză (nu m-am înţeles niciodată bine cu ei).

Învăţa în Sava, la Bucureşti... cred. Nu mai ţin minte dar ştiu că era un liceu important. Ştia engleza şi franceza foarte bine (şi încă o ştie), deci, oficial, Huang-shin ştie 5 limbi: română, engleză, franceză, chineză şi coreeană pentru că – dacă îmi amintesc eu bine – mama lui era din Coreea iar ta-su locuia în China. Întortocheată treaba. Şi încă o dată am dreptate: asiaticii sunt suciţi pe dosul dosului.

Huang-shin mai are doi fraţi: Lao-xin care e cu cinci ani mai mare ca el (cred...) şi Han-bao (... sau ceva de genul ăsta). Han-bao e mai mic ca el, cu vreo trei ani (şi mai drăguţ) iar Lao-xin e fotograf şi el şi stă în Coreea.

Am sărit trei metrii în sus ştiind că mie îmi plac coreeni şi mi-a promis că mă duce acolo dacă învăţ coreeana până pleacă el înapoi la Bucureşti (evident că nu s-a întâmplat but still trying).

Ironia sorţii e că toţi cei trei sunt fotografi. Părinţii lor nu au treabă cu fotografia dar ei sunt maniaci. Toni s-a simţit puţin lăsat pe-afară da’ na.

Am stat trei zile să mă rog de el să-mi dea câteva poze şi abia am scos câteva. E obsedat de legea copyrightului şi de faptul că cineva i-ar fura „capodoperele”. Nu are blog, deviant art id sau cont pe youtube pentru că e foarte... foarte... foarte... grăbit şi ocupat. Nu are timp nici să se gândească la ziua lui, darămite la a fraţilor lui, motiv pentru care ne-a povestit că i-a cumpărat lui Lao-xin un ipod pe care i l-a dat cu trei luni înainte de ziua lui pentru că a uitat că era, de fapt, ziua lui Han-bao, fratele mai mic.

Încă un motiv ca să zic că asiaticii sunt suciţi rău.

Plus că ne sperie când vorbeşte chineză la telefon. Parcă nici nu vorbeşte cu oameni... ozn-like. Odată, îmi povestea Toni, că vorbea la telefon cu fratele lui şi când a răspuns a început să vorbească foarte tare şi apăsat ca şi cum s-ar certa. Când a închis, a zis: „Mi-a trimis bani!!! Nu-i aşa că-i mişto?!”. Toni credea că a murit cineva din familie sau că s-au certat rău de tot.

- Mişto tare...

Sau, o altă chestie ar fi că Huang e fascinat de muzica românească, mai exact, Guess Who şi chiar îl ascultă. E o ironie că eu ascult Super Junior, Shinee, Kara, 2PM şi el ascultă Guess Who, Smiley şi Puya. Când se îmbată cântă pe Guţă.

După ce a făcut 18 ani şi-a luat maşină. Ce-i drept, nu una prea performantă, dar ok pentru el (deşi prin Bucureşti o conduce moartea...). Dar este o lovitură de graţie faptul că nu se poate duce în Coreea, la fra-su ca să se laude că are carnet pentru că acolo devii major la 21 de ani. Groaznic pentru tine :).

Am încercat să-l consolez cu faptul că în Coreea eşti mai bătrân cu un an decât în România (da, adică eu am în Coreea 16 ani pentru că se adună şi anul din pântecele mamei) dar, ghiciţi ce... nu a mers.

M-a făcut nebună pentru că ascult muzică a căror versuri nu le înţeleg. Eu l-am făcut prost. Şi ne-am înjurat câteva ore pe mess, unul în chineză, altul în română, dar amândoi în engleză.

L-am şi uitat din acea iarnă iar dacă Toni nu-mi aducea aminte de el probabil că nici n-aş fi ştiut că acum studiază regia în Anglia după ce a dat la scenarii şi a intrat din prima (până şi pe Toni l-am uitat de când nu mi-a mai scris un mesaj, ceva). Mi-a trimis un mail în care zicea că pleacă la fratele lui la sfârşitul lui februarie ca să scape de examene apoi trece prin România.

Eu aş vrea să treacă şi pe-aici dar s-ar putea să trec (de tot) prin Londra peste un an-doi. Totuşi, mi-a promis că va veni să mă colinde (deşi nu e recomandat pentru că mama ar înnebuni dacă ar mai vedea un asiatic după ce în fiecare dimineaţă am trezit-o cu muzica mea coreeană) îmbrăcat în Dun Che Lao Ren. Nu ştiu exact ce înseamnă but whatever.

După ce Han-bao va termina liceul, se vor muta împreună cu chirie la Londra, Toni va avea în sfârşit iar camera lui în Anglia...

Scuze, Huangie, dar Toni m-a obligat să pun poza asta pe blog pentru că i-am promis că o să o pun. Nu a fost editată de mine :). Dumnezeu să te aibă în pace, Toni.

Primele două poze, sus-stânga sunt ale lui Han-bao, cea de jos-stânga e a lui Lao-xin şi cele din dreapta sunt exclusiv ale lui Huang (cea de sus e din Seul iar cea de jos e din Londra, într-un local) iar toate pozele sunt făcute reciproc (unii altora :)) ) -> mulţumesc Toni pentru explicaţii dar îi identificam şi singură pentru că ştiu, din propria experienţă, că nu arată toţi exact la fel.

First-time zburator

(beware... si eu zbor pentru prima data)

toni b-): o mai stii pe simona?

cookie .: da... o stiu. ce-i cu ea?

toni b-): a fost si ea cu noi in avion

cookie .: unde? cand ati fost in anglia?

toni b-): da

toni b-): si era pentru prima data cu avionul. pana atunci a mers numai cu autocarul

cookie .: aa deci studentii din anglia nu au bani pentru avion

toni b-): somehow.

toni b-): oricum, nici nu-ti poti inchipui ce a inceput sa faca prin avion

toni b-): ma intreb cum de stewardesele nu au crezut ca e terorista

cookie .: ce a facut?

cookie .: a pus o bomba in avion?

toni b-): s fi vrut eu

toni b-): as*

toni b-): am stat pe locurile din mijloc.

toni b-): eu am stat in mijloc si in dreapta mea era chinezu ala despre care ti-am vorbit

cookie .: da

toni b-): nu mai saliva pe messul meu

toni b-): si in stanga statea simona

toni b-): si ma tot intreba: "auzi, e sigur avionul asta?"

toni b-): si eu i-am zis ca da. am mers de 100 de ori cu avionul

cookie .: cred ca mai mult ai fost cu avionul decat cu masina

toni b-): sa stii ca da... desi e mai misto cu autocarul ca vezi lumea, mai faci o pauza la urmatoarea benzinarie... si cu avionul nu te poti opri la urmatorul nor.

cookie .: lol

toni b-): asa... si sa continui cu simona

toni b-): dupa ce am decolat, vreo 10 minute a durat si a chemat o tipa la ea: "cat dureaza drumul?" si i-a zis femeia ca dureaza cam... cam 6 ore sau chiar mai mult. depinde ca s-ar putea sa faca escala

cookie .: asa...

toni b-): si a inceput sa se ia de cucoana din avion ca dureaza prea mult si ca se arunca din avion daca nu ajung in jumate de ora

cookie .: simona?

toni b-): da

toni b-): ne-am crucit amandoi. si eu, si chinezu )

cookie .: nu-i mai zi asa... rasistule

toni b-): are un nume prea lung... si prea enervant. huan... nu mai stiu cum. noi ii zicem chinezu. gata

cookie .: huang-shin

toni b-): ma rog

cookie .: s-a crucit chinezu ????

cookie .: de unde stie el de cruce???

toni b-): si dupa aia... pfft, wake up, tot bucurestiul face cate o cruce macar o data pe saptamana

toni b-): si-a dat seama ca o facem numai cand cineva pare... dubios )

cookie .: nu stie ca e un semn religios???

toni b-): mda.

toni b-): pot sa continui??

cookie .: da. vorbeste ba

toni b-): bine ba

toni b-): asa

toni b-): si la un moment dat atipeste

toni b-): slava cerului

toni b-): am inceput sa joc macaua cu chinezu si parca am atins un gol de aer.

toni b-): se ridica simona dintr-o data si incepe: "ba, eu cred ca murim... sigur murim, gata ba... caput. ti-am zis ca ne cacam pe noi cu avionul??? ba murim. pa ba."

cookie .: chiar a zis cu toate ba-urile ?

toni b-): da

toni b-): chiar a spus si mai multe

toni b-): atunci o intreaba chinezu: "n-ai mai fost cu avionul?"

toni b-): la care simona: "numa nebunii merg cu avionul"

toni b-): si chinezu raspunde: "da... ca avionul nu merge, zboara"

toni b-): stii ce privire urata i-a dat simona? s-a uitat la el ca la dracu

toni b-): el radea

cookie .: =)

cookie .: lol

cookie .: cine n-ar rade

cookie .: e o gluma buna

cookie .: mai ales cand o faci pe seama ei

toni b-): asta nu e tot

toni b-): a inceput sa ma intrebe de alunele gratis

cookie .: si?

toni b-): nu erau gratis

toni b-): i-am luat vreo 5 pungi sa se faca mai mare ca avionul

toni b-): si i s-a facut rau

cookie .: destept esti

cookie .: simona a avut rau de chestii in miscare si cand am fost cu barca aia pe marea neagra

toni b-): eu-nu-stiam

cookie .: cum-sa-nu-stii?

cookie .: erai acolo

cookie .: si ai vazut cum se tinea de fata

toni b-): ete na...

toni b-): i-am dat alune

toni b-): si le-a mancat pe toate

toni b-): intr-o singura ora

toni b-): si se tot plimba cand la baie, cand inapoi

toni b-): si se ridica chinezu enervat si-i spune: "femeie, daca ti-e rau, ia punga, ia lamaie si stai jos. nu te mai tot fu*te prin avion ca ma enervezi"

cookie .: asa as fi facut si eu

toni b-): iar vorbeste gena ta asiatica...

toni b-): taci ca n-am terminat

toni b-): si tipa se linisteste

toni b-): si dupa cam 3 ore facem schimb de locuri

cookie .: asa...

toni b-): asa... scuze. mama

toni b-): deci

toni b-): langa chinez era o femeie care facea rebusuri

toni b-): si acuma sta ea langa femeia aia

toni b-): si chinezu la mijloc

cookie .: la mijloc how kinky

toni b-): mda...

toni b-): si incepe sa-l intrebe pe chinez: "cuvantul X din 7 litere" si chinezu se uita urat la ea (n-o suporta deloc) si ii zice: "ti se pare ca sunt un geniu literar in limba romana?"

toni b-): si eu i-am zis chinezului: "eu zic ca da. nici eu nu stiam ca stii si ce inseamna 'geniu' si ce inseamna 'literar'"

toni b-): si a inceput chinezu sa-i zica ceva in chineza si am inceput sa rad ca nu stiam ce-i zice. si la fiecare cuvant pe care simona il intreba el ii raspundea in chineza

toni b-): si radea si baba, radeam si eu, si ea, si la un moment dat si aia din spate (cred ca tot studenti erau) au inceput sa rada de noi

toni b-): si chinezu face: "stii ce inseamna lokchat?"

toni b-): si incepe unu din spate sa rada. eu ma intorc si il intreb de ce rade (in engleza, evident) da' ala din spate imi zice: "sunt student la rusa-chineza"

toni b-): era o injuratura, evident

toni b-): da' chinezu era foarte calm

toni b-): si totusi injura

toni b-): un sfert din avion se prapadea de ras

cookie.: looool

cookie.: apoi?

toni b-): apoi ce? ne-am batut joc de simona la greu...

cookie.: si unde a stat chinezu?

toni b-): la tata. am stat amandoi acasa la tata pana a venit si maicamea. si nu stiu... as vrea sa raman aici ca m-am inscris deja pentru semestrul 2. si pe la sava nu dau de cateva saptamani ca cica sunt bolnav. chinezu e in anul 1 la regie... scenari... naiba stie...

cookie.: misto. vreau si eu sa vin intr-a 11-a sau a 12-a ca aici ma mananca moliile

toni b-): cum vrei. oricum, chinezu se muta cu chirie la anul deci slabe sanse sa impartim toti trei aceasi camera

cookie.: taci ba!

toni b-): bine ba!

mie imi plac chinezii :) (si huang-shin care e un fotograf super genial si e foarte inteligent si o sa ajunga un actor renumit... 8->)

p.s.: poza nu e facuta de mine, ci de fratele simonei care sta in bucuresti si e un student bun (mmmm...) dar huang-shin e si mai bun :) pentru ca stiu ca imi citeste blogul :D

Profesorii, super-casetofonul şi 9B

(îmi pare rău dar trebuia... TREBUIA! să fac asta...)

Aţi văzut vreodată episodul acela din Laboratorul lui Dexter în care Dexter vroia să înveţe repede franceza şi şi-a pus o casetă la un super-casetofon cu căşti şi caseta s-a blocat pe „Omlette du fromage” făcându-l pe Dexter să zică numai „Omlette du fromage” şi nimic altceva.

Eu cred că acel super-casetofon s-a dat la reduceri la teleshopping pentru că toţi profesorii îl au mai nou şi cred că vine cu tot cu casetă.

„Nu am mai văzut clasă ca voi!!”

Mai scutiţi-mă...

Am auzit această propoziţie de sute de mii de ori şi când eram la gimnaziu şi acum de la aceiaşi profesori. Dacă profesorul x spune „nu am mai avut clasă care să-mi facă atâtea probleme” atunci când eram în a-8a şi acum, în a9-a spune exact aceaşi chestie înseamna că acel profesor minte sau are Alzheimer (Doamne fereşte...) şi chiar dacă pare dur eu altă explicaţie nu pot găsi.

În primul rând:
1. replica asta ne plictiseşte

2. replica asta îi face pe profesori să pară penibili pentru că noi ştim că ei mint (sau au Alzheimer)

3. nu ne face să fim mai buni cu nimic

4. ne aţâţă mai mult şi ne face să ne simţim „speciali”

SUNTEM SPECIALI pentru că profesorii ne dau apă la moară şi orice ar spune oricine se vede că ei se poartă diferit cu B-urile.

Se uită urât la toţi numai pentru că 2-3 sunt „într-un fel” (adică nesimţiţi) pe moment. Iar unii colegi sunt atât de imposibili încât dacă le spui să nu chiulească sau să nu vorbească aiurea prin ore nu vor să asculte. Te ignoră şi, în plus faţă de asta, te fac şi prost sau fraier.

Pur şi simplu eşti acuzat de unele lucruri care nici măcar nu au legătură cu tine.

Chiar un profesor ne-a acuzat că-i sabotăm testul pentru că 2-3 lipseau în acea zi (era şi prima oră). M-am scuzat în sinea mea şi mi-am promis ca data viitoare să merg la fiecare din cei 30 de colegi ai mei să-i trezesc dimineaţa.

Din punctul meu de vedere e absurd să fac asta şi pentru cine nu a înţeles, am fost ironică. Nu am de gând să dau buzna în casele voastre ca în reclamele de la detergent (în care o cucoană vine brusc în baie la tine, de nicăieri, ca să-ţi prezinte nu-ştiu-ce-produs).

Nici măcar nu pot să concep cam cât de aiuriţi sunt şi unii colegi şi unii profesori. Aruncă degeaba tot felul de cuvinte şi pun note aiurea. Ultima dată când am verificat, notele trebuie puse de faţă cu noi (nu că ar face vreo diferenţă) pentru că aşa este corect faţă de ceilalţi colegi.

Pur şi simplu, şcoala e foarte aiurea. Toate sunt pe dos, nimic nu e coerent, ca şi ne-am fi prostit toţi aşa brusc fără nicio explicaţie. Fiecare face ce-l taie capul, unul învaţă, altul nu, unii chiulesc şi iau note mari, alţii nu, unii au medii de reparat şi învaţă iar profesorii nici măcar nu se uită la ei... câteodată mi se pare că am căzut într-o ţară a minunilor făcute de proşti.

Nu e destul că ne dăm ochii peste cap când spuneţi asta? Mie mi se pare că sunteţi foarte penibili din mai multe motive (care nu sunt potrivite să stea pe blogul meu acum) dar unul dintre ele este că... nu mă simt.

Profesorii sunt plini de prejudecăţi şi vor să scoată oameni de valoare din noi, cetăţeni respectabili şi oneşti?

HA!

In your dreams.

Toţi profesorii sunt nesimţiţi

(toate B-urile au făcut probleme)

Singura soluţie în faţa prejudecăţilor: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte."

Coming soon...

(cum de am lăsat engleza să stea în calea blogului meu? cum?!)

M-am cam plictisit de blogul ăsta sărac aşa că am să fac o chestie cu muzică numită gadget sau widget sau cum vreţi să-i spuneţi. Sper să-l termin în seara asta deşi mai am 4 pagini de tradus la engleză... FUCK.

Aicha... vreau un 10

(E varianta corecta?)

Comme si je n'existais pas
Elle est passee a cote de moi,
Sans un regard, reine de Saba
J'ai dit: Aicha, prends tout est pour toi

Voici, les perles , les bijoux
Aussi l'or autour de ton cou
Les fruits bien murs au gout de miel
Ma vie, Aicha, si tu m'aimes

J'irai ou ton souffle nous mene,
dans les pays d'ivoire et d'ebene
J'effacerai tes larmes, tes peines,
rien n'est trop beau pour une si belle

Aicha, aicha, ecoute moi
Aicha, aicha, t'en vas pas
Aicha, aicha, regarde moi
Aicha, aicha, reponds moi

Je dirai les mots, les poemes
je jouerai les musiques du ciel
Je prendrai les rayons du soleil
pour eclairer tes yeux de reve

Aicha, aicha, ecoute moi
Aicha, aicha, t'en vas pas

Elle a dit garde tous tes tresors
Moi, je vaus mieux que tout ca
Des barreaux sont des barreaux memes en or,
Je veux les memes droits que toi
Du respect pour chaque jour
Moi, je ne veux que de l'amour

Comme si je n'existais pas
Elle est passee a cote de moi,
Sans un regard, reine de Saba
J'ai dit: Aicha, prends tout est pour toi

Aicha, aicha, ecoute moi
Aicha, aicha, ecoute moi
Aicha, aicha, t'en vas pas
Aicha, aicha, regarde moi
Aicha, aicha, reponds moi

Si varianta care ne place noua (ca de', suntem bilingv, nu?):

http://www.youtube.com/watch?v=f0nFTdKlKLw&ob=av2e

O cafea plină de toamnă

(Weird morning.)

Azi dimineaţă m-am trezit devreme. E prima sâmbătă în care mă trezesc înainte de ora 12 şi e o sâmbătă frumoasă, calmă, călduroasă pentru noiembrie.

Cine ştie când vom mai avea astfel de sâmbete.

Am intrat în bucătărie şi am văzut-o pe mama. Ne certam des şi în majoritatea cazurilor era vorba de lucruri mărunte, fără rost, care trezeau casa în picioare la miezul nopţii şi pentru caredimineaţa regretam. Ne uitam una la alta apoi mă aşezam la masă. Era cumplit de devreme pentru o sâmbătă normală: ora 8. Nu mă simţeam obosită, tristă, plictisită de rutina unui alt week-end aşa cum făceam întotdeauna, aşteptând vacanţa. Nu mai aveam de citit două romane, nu aveam de pregătit alt test imposibil, nu aveam de făcut curăţenie sau de mers undeva. Pur şi simplu găseam plictiseala unei noi dimineţi extrem de incitantă. Am sorbit din cafea când tata intră în bucătărie. Tatăl intră. Tatăl cel cu ochii roşii de nesomn şi umorul sadic începu să fredoneze o melodie populară.

Nu aveam cheful necesar să-i zic să se oprească sau să mă ridic de la masă. Stăteam acolo şi îmi priveam cafeaua. Era îndoită cu lapte pentru că mie nu-mi place cafeaua brută.

Era momentul perfect să le vorbesc despre 2-ul la biologie şi 7-le la latină dar nu vroiam să stric dimineaţa. Nu le-am spus tocmai pentru că era momentul perfect să nu o fac. Visasem că mi-am cumpărat o ciocolată şi eram foarte voioasă în mintea mea ca să mai pot spune ceva. Dacă m-aş fi ridicat de pe acel loc probabil că prima mişcare ar fi fost să mă îmbrac şi să merg la prima alimentară să-mi iau o ciocolată.

Azi nu am ascultat deloc muzică până la ora şase. M-am uitat la televizor ascultând poezia aceea a lui Păunescu de cel puţin o sută de ori. Am avut o stare de "îmi iubesc ţara" preţ de câteva ore până am început să caut filmul după jocul "Assassin's Creed" şi cartea "Numele trandafirului" de Umberto Eco. Ştiam că o am pe undeva prin casă dar nu am găsit-o încă şi când m-am plictisit de căutat i-am mutat pc-ul mamei în sufragerie şi am încercat să-i fac un id deşi nu înţelege încă de ce mouse-ul are o luminiţă roşie şi de ce trebuie să deschidă monitorul dintr-un buton şi unitatea dintr-altul.

Mi-am amintit brusc de ziua de ieri în care am fost la Andrea. Am făcut paste... ahem, ea a făcut paste... eu doar mi-am vârât lingura prin ele când le învârtea şi le tot gustam ca să-i spun că sunt bune. Am ajuns să mănânc câteva... câteva mai multe. Eram fascinată de 'maşina care face apă' şi de 'maşina care face cafea' pe care nici ea nu prea înţelege cum să o folosească. Am făcut ciocolată caldă şi ne-am uitat la filmuleţe cu badea până s-a închis laptopul.

Am plecat acasă şi am ajuns iar la dimineaţa de sâmbătă.

Mirosul acela de cafea mi-a amintit fulgerător că blogul plânge...