Fangirlism.

(it's a disease. it's contagious.)

Fangirlism.

E groaznic.

Fangirlism-ul e o boala pe care am luat-o si eu acum mai putin de un an. Pana atunci eram fana multor lucruri... intram pe net de cateva ori pe saptamana, faceam conferinte cu fetele, mai citeam o carte, un manga, mai vizionam un anime sau ma uitam la vreo telenovela romaneasca cu iz ieftin de hollywood, cautam un banc, mai frecam menta prin casa sau prin oras. Somehow, this sounds pretty decent for a 15 year old girl.

Niciodata nu m-am gandit ca o sa ma transform ca Sailor Moon intr-una din fanele crizate de pe planeta Pamant. Din pacate, am luat virusul KPop.

Da... eu... cea care stramba din nas si le spunea fangirlelor "Get a life..." cand incepeau sa urle auzind numele vreunui star asiatic. Cred ca asta e pedeapsa mea...

Am ajuns in stadiul suprem de fangirlism. Nu adorm, nu ma trezesc, nu imi fac temele si nici macar la masa nu stau fara KPop. Nu ma uit la televizor fara vreo melodie cantata de B2ST sau SHINee pe fundal, de parca muzica coreeana (e cacofonie admisa) ar fi o telecomanda (sau doua).

Tanjesc dupa ziua in care o voi convinge pe mama ca am nevoie de KPop ca de aer si vom trece de la Digi la UPC unde am KBS World, un post coreean de televiziune.

Tanjesc dupa ziua in care voi asculta KTR (o emisiune radio coreeana) fara sa ma intreb "ce mama naibii zic aia acolo??".

Si... nu in ultimul rand, aproape ma tarasc pe jos pentru un bilet DUS spre Coreea de Sud (mai ales ca e foarte ieftin acolo XD desi biletul e cam 800$).

Sunt atat de OBSEDATA incat as manca pamant cu rame ca sa stau la un metru de picioarele lui Donghae (click for MV). Chiar daca sunt doar trei versuri in engleza (cu o pronuntie foarte proasta) eu tot m-as lasa calcata de elefanti ca sa cumpar un bilet la un Super Show sau la vreun concert.

Am ajuns chiar sa-mi propun ca primul lucru care il voi face cand voi ateriza la aeroport sa fie sa pup podeaua pentru ca stiu ca vreun star a calcat pe ea la un moment dat.

Inca aici, in Romania, e pace. In Coreea de Sud, daca un cantaret are iubita si acest lucru e facut public, ziua urmatoare nu va mai avea. Practic, every girlfriend must be anihilated because, at some point, the singer will be left brokenhearted and the girl will still have to die.

Logica fangirlismului: "The bitch has to die."

Se poate spune ca am atins Nirvana Kpop. Sunt Buddha al muzicii si filmelor coreene, iluminata de pacea interioara pe care aceasta mi-o confera. Sunt o Koddha (korea + buddha).

But the bitch still has to die.

Scary, isn't it XD?

Simptome:

1. nevoia de muzica preferata la fiecare 45 de minute

2. vizionarea unui serial intreg intr-un singur weekend (cam 16 episoade)

3. alegerea unui bias (bias = in general, un tip de care esti obsedata complet si la care visezi in ora de mate) pe care sa-l promovezi prietenilor tai

4. videoclipuri all over the place (am videoclipuri in telefon, pe CD, in laptop, pe DVD, pe PS2...)

5. semnul V. semnul pacii european. semnul care apare in orice, fiecare, nelipsita fotografie asiatica. de fiecare data cand cineva incearca sa-mi faca poza o sa scot la vedere, intuitiv, semnul pacii.

6. fredonarea melodiilor sub dus (nu incercati sa si dansati in acelasi timp. i'm an experienced user of singing and dancing while showering. NG)

7. nevoia de a urla cand vezi o fata draguta a vreunui cantaret KPop.

8. nevoia de a sari pe monitor cand vezi o fata sexy a vreunui cantaret KPop.

9. nevoia de a-i dezbraca atunci cand vezi o bucata de carne dezgolita a unui cantaret KPop (it sounds like i'm a wolf or smt...)

10. nevoia de a-i %$#%$^&%^$#% atunci cand... intelegeti voi...

11. folosirea in exces a "XD" si cuvintelor coreene (daebak, araso, annyeong, sarang, saranghae, babo, miina, yeppeo etc.)

Daca intalniti un astfel de specimen. STAY AWAY FROM HIM. Sunteti in pericol sa va imbolnaviti de sindromul UHWP (Ultimate Happiness Without Prafuri) si sa ajungeti sa fiti fangirls sau fanboys.

Problema cea mai mare e ca... nu veti cauta niciodata un remediu.

I just love myself...