Weird.

(Cea mai ciudată zi.)

Randomness...

Azi nu a fost o zi normală. Nu a fost deloc. Am fost prea calmă, prea liniştită, prea „în spaţiu”.

Joia aceasta am fost prea prezentă.

Îmi amintesc cum m-am trezit, cum m-am spălat, cum am mâncat şi mi-am făcut părul. Îmi amintesc cum am ajuns la şcoală, cu cine am ajuns la şcoală, ce s-a întâmplat în timpul şcolii şi după.

Apoi m-am trezit în staţia de autobuz şi brusc mi-am dat seama că n-am să-l mai văd (edit: pe varul meu din Austria) pentru câteva luni. I-am zis „pa”.

A fost o seară bezNetică. Am văzut bezna din autobuz dar am ignorat-o/ignorato. Apoi am intrat în ea şi am auzit voci bizare din lumină şi era să fac pe mine de frică.

Şi am văzut stelele pe cer. Vai... ce drăguţ.

A fost singura zi în care nu am avut nicio metaforă în minte. Nimic artistic. Nimic la care să mă gândesc. Am fost ca un scriitor rusesc: scurt şi la obiect.

Am apăsat 15 la interfon şi când mi s-a răspuns am zis sec: „eu”.

Şi atunci m-am prins.

Ştiam de ce eram aşa calmă, aşa de... high.

După ce mi-am dat seama am rămas la fel de calmă şi apoi mi-am zis:

- Nu-mi vine să cred că am făcut-o din nou...

(I guess I fell for the wrong person. Again...)