Draga sunbae,

(101 POSTARI.... YAAAY)

Iti zic salut pentru a o suta una oara si ma bucur deja ca am reusit sa-mi aleg cititorii. Izul ieftin de cotidian adolescentin a disparut din blogul meu si, dupa un an intreg, pot sa ma uit in oglinda si sa-mi zic: Naega haengbokhan ai. Sunt un copil fericit.

Ma bucur ca dupa un an sunt in stare sa privesc direct in obiectivul camerei de fotografiat fara sa imi tuguiesc buzele constant uitandu-ma la tavan. Imi iubesc zambetul si sticlirea ochilor. Nu mai sunt eu cea de odinioara si vad cum incep sa ma maturizez devenind iar copilul de odinioara.

Nu mai sunt o batranica plictisita si adormita si nici nu ma mai las calcata in picioare. Asa cum sunt eu, o bestie, sunt mandra de natura mea si vreau sa pretuiesc cu cea mai mare dragoste zilele care mi-au mai ramas pe pamant.

Sunt vesnic indragostita si vesnic uimita de cei din jurul meu. Imi place sa descopar si sa observ celelalte bestii din cohorta mea. Ma ascund de lumina reflectoarelor doar ca sa am parte de o lumina mai stralucitoare, cea divina.

Ma uit acum la ursuletul meu din raft si simt ca nu-si are rostul acolo. Ma uit la toate lucrurile din camera mea, inca nefolosite si vreau sa le gasesc un destin.

Probabil ca postul asta nu are niciun rost dar, mai mult ca sigur, iti este dedicat, pentru ca tu esti singura care poate intelege cu adevarat ce se intampla.

Cu drag,
Beast-unnie